Limbaj Lua

Lua este un limbaj de programare dinamic, reflexiv, imperativ si procedural utilizat ca limbaj de script cu utilizare generica.

Lua a fost creat in 1993 de Roberto Ierusalimschy, Luiz Henrique de Figueiredo si Waldemar Celes, membri ai "Tecgraf/PUC_RIO", grupul "Tehnologie em Computação Gráfica" de pe langa "Pontifical University Catholic" din Rio de Janeiro, Brazilia. Versiunile de Lua anterioare versiunii 5.0 au fost lansate sub licenta similara licentei zlib. Incepand cu versiunea 5.0 Lua a fost lansat sub licenta MIT. Intr-un articol publicat in Jurnalul Dr. Dobb, creatorii Lua au afirmat ca Lisp si Scheme cu structura lor de date tipica, lista, au avut cea mai mare influenta asupra deciziei de a adopta tabelul ca structura principala de date in Lua. Lua a fost utilizat in multe aplicatii comerciale si non-comerciale. (Lua, s.d.)

Caracteristicile limbajului

Principalele caracteristici ale Lua sunt functiunile vazute ca „obiecte” de prim nivel, atribuibile variabilelor si utilizarea tabelelor ca structuri generice de date.

Aceste particularitati permit limbajului sa implementeze caracteristici vazute in limbaje orientate pe obiecte, fara ca acesta sa fie. (Lua, s.d.)

Lua si Nios4

Alegerea de a utiliza Lua ca limbaj secundar pentru Nios4 deriva din particularitatea importanta de a fi disponibil pentru toate dispozitivele platformei, permitand distribuirea si functionarea acestor subprograme pe sistemele de operare gestionate.

Aceste subprograme (script de acum incolo) sunt efectuate automat de Nios4 in punctele cheie ale functionarii sale, cum ar fi pre-salvarea si post-salvarea. Alte script-uri pot fi comenzi reale pe care utilizatorul le poate folosi.

Script-urile pot fi conectate la un tabel de date sau la program. Legate de date, acestea sunt impartite in doua categorii: script-urile care vor fi executate atunci cand datele sunt afisate in fisa si cele gestionate intr-o grila de editare.

Functiunile si obiectele Lua Nios4 au fost create pentru a fi disponibile pe toate dispozitivele, chiar daca, in functie de sistemul de operare, pot exista raspunsuri si operatiuni diferite.

Exemplu: citirea punctelor GPS functioneaza pe iOS si Android, in timp ce, pe celelalte sisteme este intotdeauna redata o pereche de zerouri.

O alta diferenta este legata de salvarea eventualelor fisiere, de fapt, dispozitivele iOS au o gestionare a fisierelor diferita de celelalte.

Prin urmare, se recomanda testarea script-urilor pe toate dispozitivele pentru a evita posibile erori de functionare.

Crearea unui script

Pentru a crea un script nou sau a modifica unul existent: deschideti pagina corespunzatoare din cadrul sectiunii Optiuni. De retinut: trebuie sa aveti permisiuni de administrator de baza de date pentru a putea gestiona script-urile!

Nume Tabel

Numele tabelului asociat script-ului. Daca numele este **NIOS4 inseamna ca script-ul este folosit direct de catre program.

Nume Script

Numele script-ului.

Tip Script

Tipul de script care identifica ce eveniment determina rularea acestuia.

Autorizat

Categoria permisiunilor care pot rula script-ul.

Client

Tipul de dispozitiv care poate incarca si rula script-ul.

Script

Link-ul pentru a deschide editorul.

Apasand pe Adaugare si alegand zona de utilizare, vor fi afisate toate punctele de executie posibile.

In functie de tipul selectat, programul poate intreba ce tabel va fi asociat script-uli.

De retinut: mai multe scripturi pot fi legate la acelasi eveniment, din acelasi tabel si vor fi executate in ordinea pe care o au in prezent in grila.

Odata setati parametrii pentru a indica cine poate utiliza script-ul si de pe ce dispozitiv, apasati link-ul Editare pentru a deschide editorul de script-uri efectiv.

Fereastra de editare este impartita in 4 sectiuni: in partea stanga se afla bara de navigare a functiunilor care pot fi utilizate in cadrul subprogramului, in timp ce mai sus este celula de cautare unde puteti filtra.

Pentru a introduce o functiune, pozitionati cursorul in editorul de text si apasati pe elementul dorit. Valorile incluse in asteriscuri sunt utilizate pentru a identifica partile functiunii care trebuie inlocuite cu o valoare reala.

In centru se afla editorul script-ului si in dreapta zoom-ul pe cod.

In partea de jos se afla consola de iesire pentru a putea vizualiza datele script-ului pe masura ce ruleaza.

De retinut: dupa modificari, trebuie sa salvati intotdeauna pentru a actualiza script-ul!